Există în lume multe lucruri frumoase. Viața este unul dintre acele lucruri pentru care merită să trăim. Faptul că putem face orice este esența fiecărui gând, preferabil bun. Nu cred că este nevoie să renunțăm la existență pentru absolut nimic, pentru că este atât de simplu să o facem, încât nu mai este deloc interesant.
Interesant este să infrunți ceea ce te sperie, nu să fugi și să rămâi cu întrebarea cea mai chinuitoare: „ce ar fi fost dacă...?”. Asta te va urmări mereu. Regretul că nu ai dus până la capăt ceea ce ai început sau acela că nu ai început face parte din viață. Pe de altă parte, există și regretul de a fi făcut ceva, dar acesta le anulează pe toate celelalte, făcând eventual loc altuia: acela de a nu fi stat liniștit, fără a te întreba: „ce ar fi dacă...?”.
Pe scurt, curiozitatea ne omoară.
Am zis de multe ori că nu regret nimic din ceea ce am facut până acum, dar cred că există lucruri pe care regret că nu le-am făcut în anumite momente. Greșelile m-au învățat că nu e bine să le fac, dar ele au avut rolul de a-mi deschide ochii. Mă bucur totuși că nu am făcut greșeli mari sau periculoase. Întotdeauna poate fi mai rău, iar la mine, din fericire, a fost loc și de mult mai rău. În general, cu toate lucrurile făcute corect sau mai puțin corect, e bine. Am o viață fericită și împlinită. Secretul? Nu am renunțat niciodată la ceea ce mi-am dorit.
Tind spre evoluție, acesta îmi este scopul suprem. Totul, mai bine. Consider că asta este cheia existenței. In fond, pornim de la a fi nimic și ajungem la a fi ceva. Acel ceva depinde de dorința de a evolua și de a ne îmbunătăți. Gândul acesta trebuie sa ne guverneze pașii, prezentul, viitorul, totul; gândul de a face mai bine ceea ce facem. De aici se trage și fericirea mea: de la a nu fi mulțumita cu ce am, de la a vrea mereu ceva mai mult. A nu se face o paralelă cu grandomania, pentru că aici e vorba de spirit, de intelect, de eu. A vrea să îți cultivi eul este cea mai potrivită activitate ce duce la a fi mai bun din toate punctele de vedere.
Îndrăznește să te exprimi, să gândești, să simți!
„Tendința fiecărui om de viață interioară este să îl găsească moartea viu, nu jumătate mort. Cei ce nu mai au nimic de spus, cei ce nu pot depăși formele în care au ajuns, trebuie să se sinucidă.”
(Emil Cioran)
