Pentru suflet

Ai o clipă liberă? Folosește-o. Ia-ți un moment și gândește-te la ce te face să zâmbești. Concentrează-te pe lucrurile care îți fac bine. Stai liniștit, bea un ceai. Cântă. Citește. Ascultă muzică. Vorbește cu un prieten. Privește în suflet și întreabă-l unde-l doare. Alină-l cu un gând bun. Scrie. Fă o fotografie. Uită-te pe fotografii mai vechi. Rememorează clipe fericite. Mănâncă ceva bun. Fă o plimbare. Odihnește-te. Visează. Speră. Imaginează-te într-un cadru perfect. Propune-ți să zâmbești mai des. Sună-ți bunica. Îmbrățișeaz-o pe mama. Îmbrățișează-l pe tata. Joacă-te. Fă o baie. Fă mișcare. Vezi un film. Scrie. Gătește. Iubește. Mângâie-ți cățelul. Pictează. Renunță la ceva ce îți face rău. Sau măcar încearcă. Spune-ți că va fi bine. Respiră corect.
Lista poate continua. Adaugă-i ce dorești. Orice. Pentru că poți...
În nebunia ce ne înconjoară trebuie să existe o clipă ce ne aparține exclusiv și cu care putem face ceea ce vrem. Hai să nu uităm de ea, să nu o neglijăm. Acolo putem fi orice ne dorim, putem să ne răsfățăm cu un vis frumos fără să fim judecați de nimeni, fără să fim acuzați de a nu fi realiști. Sau să mâncăm o prăjitură fără procese de conștiință. Să spunem cel mai sincer ”te iubesc”. Să ascultăm liniștea. Să ne mângâiem sufletul. Merită.

O seară de ianuarie

O seară simplă. Liniștită în aparență. 

Cu patul gol, pătura moale înfășurată ca un cocon, o portocală și un film. E calm în jur, e întuneric și e cald. E liniște în exterior. În interior urlă întrebări care agită somnul și diminețile. Niște răspunsuri la niște întrebări nerostite întârzie și nu se știe dacă vor veni vreodată... Poate că, de fapt, nu contează.

Totul există cu un scop, fiecare om care ne iese în cale are menirea sa în cadrul existenței noastre și totuși sunt persoane pe care ne dorim să nu le fi întâlnit vreodată. Persoane a căror prezență scurtă nu are explicație și rămâne un mister. Acea prezență intensă, puternică și zdruncinătoare. Aceea care naște și hrănește monștrii ce urlă în profunzimea nopții, fiecare urlet fiind, evident, o întrebare. De ce nu se pot încheia întrebările odată cu prezența? Ar fi frumos să se șteargă tot atunci când se încheie un capitol. Să rămână încheiat. Să fie clar și simplu.

Brusc, are sens

Viața este atât de surprinzătoare, trimite semnale și subliniază sensuri neașteptat... Atunci când se adună prea multe neclarități de fapt se pierde din vedere esențialul. Se omite ce este fundamental, ce a fost mereu chiar acolo, sub ochii noștri; aceia preocupați cu nimicuri ce sunt ca niște paravane care ne orbesc și ne fac să neglijăm tot ce este mai important. 

Până nu ne lovește cu putere nu ne ridicăm privirea, dar atunci când o ridicăm totul capătă sens. Acum e liniște. Voi adormi zâmbind. Viața asta ce pare complicată e atât de frumoasă, în fiecare colțișor. Frumoasă și neașteptată...

Încă

     Unde mergem atunci când simțim că ne-am pierdut în detalii minore și am uitat ce trebuie să facem de fapt? Ne întoarcem sau ne asumăm riscul de a merge înainte? Putem să găsim ceea ce ne definește acum sau putem să ne aducem aminte ce ne-a definit când eram mulțumiți cu ceea ce suntem. Orice am alege, este cert faptul că trebuie să facem ceva. Când ne trezim că au trecut câțiva ani de când nu am mai făcut ceea ce credeam că ne conturează suferim un șoc. Iportant este să ne mișcăm, să ne mișcăm repede. Nu e prea târziu, niciodată nu e.
     Uneori simțim că nu mai putem să fim la fel de buni cum eram. Dar merită să încercăm. E normal ca lucrurile să se schimbe, dar e de preferat să se schimbe în bine. Când lăsăm pe mâine cam tot ce am putea face astăzi facem loc ”vieții”, dar îi uităm esența. Întotdeauna am considerat că este esențial să creăm amintiri. Fiecare vârstă trebuie să treacă prin etapele sale, desigur, dar nu trebuie să ne îndepărtăm de la nucleul ființei noastre, trebuie să ne concentrăm pe ceea ce suntem cu adevărat și să păstrăm timp pentru adevăratul eu.
     Trecutul este un cod pe care îl folosim uneori atunci când vrem sa decriptăm prezentul. Prezentul este ceea ce trebuie să ne facă să fim mândri și mulțumiți, el este cel pe care îl putem controla și ghida. Facem ceea ce vrem, acum. Viitorul este înainte, poate fi influențat, nu controlat, depinde copleșitor de prezent. Grijă mare la acțiuni, grijă mare la decizii. Trăim, dar să nu uităm să ne raționăm trăirile.

Am revenit

     Am revenit pentru că m-am întors un pic și mi-a plăcut ceea ce am văzut. Unde am fost în tot acest timp? Am trăit. Poate haotic, dar pe de-o parte mulțumitor. Nu regret nimic, nimic din ce am făcut.    
     Cu siguranță aș fi putut să fac mai multe și mai bune, dar mă agăț de lucruri pozitive, regretele nefăcând parte din această categorie.
     Nu îl consider neapărat timp pierdut, este doar timp care ar fi putut fi altfel valorificat. În orice caz, în acest moment totul se rezumă la faptul că am realizat ce lipsește și sunt fără îndoială pregătită și determinată să schimb acest status. De la ce lipsește la ce există. Acum și de acum.