Aglomerație

Incredibil ce liniște e în gălăgie! Haosul naște calmul, iar calmul naște haos. Cercul acesta naște viața.

Iluzia nevoii de o proporție mai mare a uneia din cele două stări ce compun trăirea creează dezechilibrul ce reprezintă problema. Apare problema. De ce nu lăsăm lucrurile așa? De ce primează dorința de schimbare, de ce nimic nu este mulțumitor? Pentru că perfecțiunea este plictisitoare.

Nu avem nevoie de liniște, așa cum nu avem nevoie de gălăgie. Avem nevoie de echilibru. Există în noi și în jurul nostru.

Dar extremele sunt minunate, știu. În fond, ele ne înalță și tot ele ne doboară. Dacă nu am fi ahtiați după extreme nu am mai suferi. Nu vom putea fi constanți niciodată, pentru că suntem orbiți de egoism: vrem totul, iar dacă nu il putem avea, nu mai vrem nimic. 

       

                                                                     "E rău să fii bine sau e bine să fii rău?

                                                                      Rai sau iad, rău sau bun,

                                                                      Iarbă sau tutun,

                                                                      ...

                                                                      Sclav sau stăpân,

                                                                      Geniu sau nebun,

                                                                      Când toți tac sau spun:

                                                                      Bine-ai venit sau ramas bun?"

                                                                                           (Paraziții & Spike - Rău sau bun)