Gânduri amestecate

Cine ești? Ce îți dorești cu adevărat? Pentru ce lupți? Știi ce vrei? Înseamnă că ești adaptabil. 

Visurile se schimbă continuu, se formează involuntar în funcție de anumiți factori simpli. Sunt multe piedici puse în calea visurilor reale, acestea fiind transformate și ajustate. Din păcate, cred.

Îmi doresc să creez o poveste. O poveste despre nimic, din care să reiasă tot. Un om aleargă spre un ideal, iar când viața îl „pune la încercare” se împiedică și cade. Ce este acea căzătură? O piedică? Nicidecum! Este o treaptă ce trebuie urcată. Așa ar fi sănătos să privim diversele obstacole ce ne îngreunează drumul: ca pe niște trepte ce formează scara ascensiunii noastre. 

Ferindu-mă de clișee, dar asumându-mi-l pe cel ce urmează, voi spune că în funcție de numărul de căzături se poate recunoaște valoarea unui om. Desigur, te poți feri; poți merge drept, poți fugi de piedici, dar vei rămâne la nivelul zero. Tare rău îmi pare de cei ce rămân jos. Nimeni nu ar trebui să rămână aproape de pământ. Odată născut, odată cu prima gură dureroasă de aer tras în piept începi să urci. Urmează nenumărate încercări la care ești supus. Procesul este simplu până la o anumită vârstă, dar după ce o depășim începem să simțim soarta în mâinile noastre. Acela este momentul în care ne pierdem: avem decizii de luat și consecințe de suportat. E imposibil să facem totul „bine”, pentru că binele e relativ și efemer.

Binele e lipsit de profunzime. Paradoxal, greșelile ne fac să creștem, nu deciziile corecte.

Sunt momente în care aș avea atâtea de spus, încât mă simt copleșită și tac.