joi, 2 martie 2017

Haos

Sunt momente în care simt un egoism uriaș și nebun și vreau să țin lacrimile doar pentru mine. Sunt ale mele și atat! Poartă o încărcătură atât de bogată, încât nu merită să se răstoarne pe o bluză. Sunt vii. Sunt bucăți din viața mea. Mulțumesc cui m-a învățat să le iubesc!

De câte gânduri amestecate e nevoie pentru a motiva un om? Câte idei e nevoie să moară pentru a mișca o bucată de piatră? Când am împietrit? Refuz să mă recunosc.

Revin. Râd și plâng și mă ridic și cad și câștig și pierd și lupt și renunț. Și o iau de la capăt. 

Aștept să se facă liniște și mă intorc. Acum e haos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu