Litere

Azi scriu. Nu mai pot să țin în mine tot și mă răzbun pe literele astea. De acum înainte vor fi pe veci prinse în cuvintele mele. Asta mă liniștește pe mine. Fac mici închisori pentru formele astea frumos rotunjite sau atent ascuțite. Mă străduiesc să le fac fericite prin armonie. Sunt mândră de ele!

Ele reprezintă terapia mea. O sa le duc să cunoască marea, psihologul meu. Cel mai bun pe care îl cunosc. Știe să asculte. Știe să îmbrățișeze. Știu, nu e bine să fii prieten cu psihologul tău, dar nu am cum să nu o iubesc. E a mea și eu sunt a ei.

Mi s-au amestecat atât de tare ideile astea încât am ajuns să explodez în atâtea sensuri. Poate par nebună. Nu-mi pasă deloc. Am prea multe de spus. Poate că am multe și de făcut. Dar mi-e mai ușor să le spun, deci iată-mă, construind aceste temnițe mici.

Am avut ceva timp sa acumulez prizonieri. Sper să fie fericiți.

Și-am scris!